Astazi fac haz de necaz si ma intreb ce inseamna sa iubesti dinou mare intrebare a omenirii ce naiba inseamna sa iubesti ?
Iubirea neconditionata,
asa cum o vad eu, este ceea ce
manifesta o fiinta care nu are Eu (Ego).

Iubesti cu adevarat atunci cand nu te mai identifici cu o persoana anume,
cand nu mai crezi despre tine ca ai un corp si o anumita personalitate.

Altfel spus, cand ti-ai deplasat simtul identitatii de la nivelul Eului la nivelul Sinelui.
Este ceea ce se manifesta spontan atunci cand mintea se linisteste si se echilibreaza,
cand sentimentul separarii dispare, fiind Inlocuit de o senzatie de unitate
destul de greu de descris, Intrucat transcende posibilitatile ridicol de limitate ale vocabularului meu.

Stiti care este criteriul dupa care poate fi recunoscuta iubirea reala ?

Este BUCURIA.

Cand iubesti cu adevarat esti fericit.
Te simti Implinit si nu mai ai nevoie de nimic.

In primul rand, nu ai nevoie sa primesti ceva In schimb pentru iubirea ta.

Intelegi ce spun?

Nu ai nevoie de cineva care sa te iubeasca !
Tu NU iubesti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt.

Iubesti pentru ca a iubi este ceva ce te face fericit.

Iubirea reala exista doar atunci cand nu mai ai nevoie de un alt om.

Nu ai nevoie ca celalalt sa te aprecieze, sa te laude, sa-ti acorde timpul lui,
sa te faca sa traiesti orgasme multiple sau sa-ti faca zilnic de mancare.

Aceasta nu este iubire.

Este un gen de afectiune interesata, un fel de a avea sentimente pozitive
pentru oameni care te ajuta sa-ti Implinesti nevoile si dorintele personale.

Intr-o exprimare deloc eleganta sau diplomata, tu nu Ii iubesti pe oameni.

Te folosesti de ei pentru a-ti satisface nevoile.

Putem numi aceasta “iubire” In cazul In care convenim ca a iubi fara a astepta
nimic In schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate.
Mi se pare ca lucrurile stau exact pe dos.

A iubi neconditionat este o expresie a realitatii,
pe cand orice alta forma de “iubire” este iluzorie.

Realitatea, Sinele, Iubirea, Constienta, Dumnezeu, Fericirea
– acestea sunt degete care arata spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins In cuvinte,
dar poate fi simtit, experimentat, trait plenar.

Cand iubesti pentru a fi iubit sau cand iubesti pentru ca esti iubit,
pot admite doar cu mare Ingaduinta ca aceasta este iubire.

Insa acesta nu ar fi decat un fel de a ne fura singuri caciula.

Este ca si cum cineva care traieste la campie se urca la un moment dat
pe o movila si e convins astfel ca stie ce este un munte.

Iubirea interesata, adica amestecata cu nevoi personale,
fara sa Iti dai seama, stirbeste libertatea celuilalt.

Daca am nevoie de ceva de la tine pentru a fi fericit,
daca fericirea mea depinde de tine, te voi manipula, adesea inconstient.

Ori, acolo unde manipularea creste, libertatea scade.

Relatiile de cuplu, pe care se Intampla sa le analizez In meseria mea,
sunt pline de manipulari si contramanipulari, straduinte inconstiente de a obtine afectiunea,
grija sau banii celuilalt si frustrarile corespunzatoare esecului acestor eforturi.

Iubirea reala daruieste si uita.

Nu are un carnetel In care sa noteze:

“Astazi i-am adus flori. Ea ce mi-a adus?”

sau

“De 6 luni Ii spal sosetele si lenjeria intima”.
Iubirea care cere se transforma Intr-o Inchisoare cu pereti transparenti.
Un numar incredibil de oameni cred ca sunt liberi numai pentru ca
peretii Inchisorii In care traiesc sunt invizibili.

Ai trait vreodata aceasta experienta?

Sa oferi ceva cu bucurie, fara sa astepti nimic In schimb.
Este o experienta mareata. Nu stiu daca are termen de comparatie.

Atentie! Nu ma refer la situatia In care ai oferit ceva fara a cere nimic In schimb,
iar In “darul” tau nu a existat nici un fel de entuziasm.

Ba dimpotriva, adanc In sufletul tau, au existat resentimente, tensiune, senzatia de a fi obligat.
Nu se poate vorbi de daruri In acest caz.
Tu, cel adevarat, nu ai fi facut asta, doar ca nu te-ai putut opune.

Intre a oferi locul In autobuz cu bucurie, respectiv dintr-un sentiment al datoriei
exista aceeasi diferenta ca Intre un leu si un motan.
Amandoua sunt feline, Insa numai unul este regele animalelor.

Iubirea reala are o calitate aristocratica In sensul cel mai elevat al acestui cuvant.

Ea se manifesta In actiuni care izvorasc din preaplin,
din abundenta sau exces, spre deosebire de iubirea In acceptiunea ei curenta,
care e activata de nevoie, deci de lipsa sau deficit.

Un controversat maestru spiritual spunea ca lumea e plina de cersetori,
oameni care Isi cersesc iubire unii altora.

Ei se simt dezamagiti si frustrati,
deoarece nici un cersetor nu poate face fericit un alt cersetor,
In ce-i priveste pe Imparati, nu exista nici un pericol de suprapopulare.

Pentru a fi asemenea unui Imparat, trebuie mai Intai sa-ti cunosti Sinele,
Intreprindere destul de anevoioasa cand esti prins In mrejele acestei lumi.

Iubirea ca daruire poate fi Inteleasa mai bine, fiind un fenomen mai
degraba exotic, daca Ii studiem contrapartea omniprezenta.
Ma refer la a acapara sau a te agata de…

Aceste atitudini sunt Impotriva vietii, iar acest adevar elementar
ne este necontenit demonstrat de respiratie.
Daca te agati de aerul din plamani si nu Ii dai drumul, In curand vei muri.
Pentru a trai este necesar sa Il oferi atmosferei, sa nu Il tii doar pentru tine.
Este vital sa Il scoti din tine, sa Ii dai drumul.
Primesti si oferi, primesti si oferi – este un echilibru.

Ceea ce e atat de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc.
Acolo te bucuri sa primesti, dar ai mari ezitari In a oferi.
Acumulezi afectiune. O stochezi.

Intr-un alt caz, nu primesti nimic si, pe buna dreptate, te Intrebi:

“Dar eu de ce sa ofer? Ce, sunt mai prost?”

Ambele variante stopeaza circuitul iubirii.
Rezultatul este dezechilibrul emotional.
Devii frustrat si nefericit, chiar daca la suprafata Impachetezi aceste
sentimente adanci In siguranta de sine sau lipsa de griji.

Cine are o privire patrunzatoare vede dincolo de ambalajul stralucitor.
Este crucial ca energia iubirii sa curga, altfel te simti Impovarat, greu.
Inauntrul oricarei fiinte umane se afla Sinele care nu este nimic altceva decat iubire.
Si Intelepciune, ca sa nu fiu partizan.

Daca energia iubitoare a Sinelui nu este exprimata, daca este blocata,
ea se Intoarce Impotriva ta.

In psihoterapie exista opinia ca multe tulburari se datoreaza agresivitatii neexprimate.
Eu cred ca o serie de patologii au la baza iubirea neexprimata.
Fiind blocata Inauntrul tau, energia Isi schimba polii.

Ceea ce era benefic si creator devine,
prin reprimare statornica, malefic si distructiv.

Acesta e motivul pentru care raman optimist In ceea ce-l priveste pe diavol.
Intr-o buna zi, cineva Ii va schimba polii.
Agăţarea de celălat

Actul de a te agata de, In loc de a darui, merita o analiza mai atenta.
El are la baza identificarea cu Eul, trairea intensa ca esti o fiinta separata,
Intr-un univers strain si indiferent, daca nu cumva ostil.

Iluzia Eului are drept consecinta limitarea capacitatii de a iubi.

Mai pe scurt: cand Eul apare, iubirea dispare.

Acolo unde Inca mai exista nevoi personale, unde Inca mai tanjesti
dupa ceva exterior, iubirea neconditionata NU se poate naste.

Nu te amagi spunandu-ti ca e vorba de dragoste atunci cand Ii spui
prietenului tau: “Te iubesc atat de mult. Nu pot trai fara tine”.

Aceasta nu e dragoste, ci teama.
Te agati de el deoarece nu stii cum sa fii fericita fara el.

Nu este dragoste nici cand Ii spui sotiei tale:
“Inima mea este ranita cand tu iei masa In oras cu un alt barbat”.
Este posesivitate.

Si nu este dragoste nici cand un parinte sufera pentru copilul lui
care se muta definitiv Intr-un alt oras. Este dependenţa.

De cate ori crezi ca suferi din dragoste, de tot atatea ori
nu esti conectat la realitate.

Este mult mai magulitor pentru imaginea ta de sine sa gandesti ca la
baza suferintei tale este iubirea cand este, de fapt, egocentrismul.

Sau, ca sa nu sune atat de dur, sa-i spun identificarea cu Eul.

Din iubire nu se poate suferi, tot asa cum nu poti cadea In sus.
Iubirea este fericire. Iubirea reala.

Daca suferi, acesta e un criteriu minunat de clar prin care esti informat ca NU AI IUBIT.
Ceea ce tu numesti iubire nu a fost decat agatare, atasament, dependenta, posesivitate.

Stiu ca nu suna deloc frumos sau romantic.
Pentru mine acesta este un adevar psihologic, ti-l recomand cu caldura.

Iubeste adevarul si te vei vindeca de iluzii. Vei intra In realitate.
Nu In realitatea despre care nu Inceteaza sa vorbeasca pragmaticii,
care nu este altceva decat o specie a iluziei.

Ci In realitatea care nu este decat bucurie fara sfarsit.
Eul este principalul obstacol In calea iubirii.

Fara Eu, iubirea curge nestingherita, asemenea unui rau
care Isi gaseste, cu gratie, drumul catre ocean.

A fi fara Eu nu Inseamna a fi un lunatic sau un psihopat, ci a fi nedivizat.
A fi unificat. A fi unul, adica Sinele.

Nu este ceva asa de simplu datorita incredibilei conditionari sociale
la care suntem supusi. Aceasta conditionare Incepe Inca de la nastere.

Cresterea si educatia unui copil nu sunt altceva decat un lung sir de conditionari,
unele mai primitive, altele mai subtile.

Multe conditionari preexista deja In limbaj (am analizat asta In alta carte, dar nu mai stiu care).

Conditionarea suprema este credinta ca esti o persoana anume,
un agent independent care simte, gandeste si actioneaza.

Nu este deloc asa. Tu nu esti cineva care este, de pilda, dezamagita
pentru ca partenerul tau a uitat de aniversarea casatoriei voastre.
Daca esti atent, poti realiza ca dezamagirea este ceva de care tu esti constient.

Tu nu esti dezamagirea. Nu te identifici cu ea.
Mai degraba poti spune “Exista dezamagire”,
dar nu exista cineva care sa fie subiectul dezamagirii.

Aceasta Inseamna ca nu exista un Eu.
Exista dezamagire, care va trece daca nu Incerci sa te lupti cu ea.

Si atunci, cine esti tu?

Esti Fundalul pe care apare dezamagirea.

Daca te-ai identifica mai putin cu ea si ai ramane mai mult la tine Insuti,
ai putea descoperi ca natura ta este fericirea.

In tine apar toate starile, gandurile sau actiunile, Insa tu nu esti nici una din acestea.
Esti dincolo. Si pentru ca esti dincolo, nu poti fi obiect de cunoastere pentru nimeni.

In acest sens tu esti gol sau vid.
Nu esti cineva anume, nu poti fi vazut In contrast cu nimeni.
Esti unificat si fara margini, fara nici o fisura.
Cand ajungi In acest punct este imposibil sa mai confuzi
dragostea cu dorinta, siguranta sau placerea.

Este ca si cum ai fi Soarele.
In nici un mod nu mai poti confunda lumina cu Intunericul.
Intunericul exista doar acolo unde lumina ta nu patrunde.
Daca esti acoperit de un nor dens, lumina continua sa-ti ramana accesibila.
Insa pentru cineva aflat pe Pamant, lumina ta pare a fi disparut.
Apoi norul trece si tu reapari. Insa tu nu ai disparut niciodata!
Totul a fost o iluzie.

Creatia este acest joc de lumini si umbre, rafinat, amplificat si Imbogatit la nesfarsit.
Doi oameni care se doresc unul pe celalalt pot crede ca se iubesc.

Nu, nu, nu. Ei doar se doresc!

Dorinta NU este iubire.

Dorinta Inseamna “Vreau ceva de la tine”.
Vreau sa fii alaturi de mine, vreau sa ma protejezi, vreau sa te penetrez,
vreau sa fii mama copiilor mei, vreau sa te pot mangaia, vreau sa ma asculti,
vreau sa te conformezi, vreau sa ma admiri.

Cine vrea toate lucrurile astea?

Eu.

Iata Eul !

Si atunci, iubirea reala exclude dorinta?
Nu o exclude, ci o integreaza.

Te iubesc si mi-ar placea sa te pot mangaia.
M-as bucura sa-mi exprim iubirea In acest fel.

Daca tu nu vrei sa fi mangaiata sau daca vrei sa fii mangaiata de un alt barbat,
nu e nici o problema. Iubirea mea pentru tine ramane aceeasi.

Nu Incep sa te iubesc mai putin sau chiar sa te urasc pentru ca
tu preferi atingerea unui alt barbat.

“Sunt Innebunit dupa tine. De cand te-am vazut am stiut ca suntem facuti unul pentru celalalt”.

Iubire reala ? Deloc.
Dragoste pasionala, explozie de hormoni ? Cu siguranta.

“Esti minunat. Nu semeni cu nici unul din fostii mei parteneri“.

Nu mai pun Intrebarea deoarece stii raspunsul.
Iubirea este confundata cu dorinta sau cu nevoia.

“Te iubesc” In traducere Inseamna adesea “Am nevoie de tine”.
Ar trebui retrasa licenta de practica.

Pentru iubire, traducerea corecta este: “Am ceva sa-ti ofer. Gratuit.”

Invatand sa traiesc In onestitate, sa iau lucrurile asa cum sunt,
sa recunosc ca deocamdata nu te iubesc, ci doar am nevoie de tine,
voi ajunge cu siguranta si sa te iubesc.

Altfel, amagindu-ma ca deja te iubesc, este ca si cum as crede ca am escaladat Everestul,
cand nu sunt de fapt decat In prima tabara.

Iubirea neconditionata Imi pare a fi Everestul acestei vieti,
iar a o experimenta si exprima In viata ta Imi pare a nu suporta
nici un fel de comparatie, cu nici un fel de realizare sociala, financiara,
profesionala, sportiva sau de alt tip de pe lumea asta.

Mi se pare cu totul inutil sa strangi o avere fabuloasa, sa vorbeasca toata
lumea, unii cu invidie, despre succesele tale sau sa ai putere asupra altor
oameni, daca nu esti capabil sa iubesti neconditionat macar un alt om.

Si daca reusesti sa iubesti fara nici un fel de asteptari un alt om, sunt convins ca vor urma si altii.
Cred ca punctul de cotitura aici este: a iubi cu adevarat un om.
Primul pas este cel mai greu. Asa Incepe calatoria de 1000 de mile.

O alta confuzie clasica este Intre iubire si gelozie.
Iubirea nu are cum sa fie geloasa, tot asa cum caldura nu are cum sa fie rece.

Gelozia indica limpede nu prezenta iubirii, ci prezenta Eului.
Eul se simte ranit, umilit, nelinistit.

De ce?

Femeia pe care pretinzi ca o iubesti este tandra cu un alt barbat.
Il tine de mana, Il priveste cu afectiune. Tu vezi asta si mai ca nu lesini.

Iubire mare, nu-i asa?
Nu e. Gelozie, cat cuprinde.

Care este mecanismul?

De ce suferi? De ce nu suporti asta?

Pentru ca Iti este frica !

Daca recunosti asta trebuie sa fii un tip onest, In fata caruia ma Inclin.
Daca nu…Dar de ce anume te temi? Sunt mai multe raspunsuri.

1) Te temi de singuratate. Ea Il va prefera pe celalalt si te va parasi pe tine.
Vei ramane singur si nu ai suficienta Incredere In tine. Nu crezi ca te vei descurca.
Prin urmare, la nivel inconstient te autopercepi un copil, care are nevoie de o mama.
Aceasta mama este femeia pe care o “iubesti” si care te temi ca te va abandona.

2) Nu te temi de singuratate. Stii ca o sa faci fata.
Te temi de propriul tau sentiment de inferioritate.
Daca Il prefera pe celalalt, Inseamna ca celalalt este mai bun ca tine.
Deci tu esti inferior. Esti slab. E cumplit sa simti asta.
Demonul comparaţiei a pus stapanire pe tine.

3) Nu te temi de singuratate si nu ai nici complexe de inferioritate pe linia masculinitatii.
Te temi ca nu mai ai pe cine sa posezi.
Tu erai fericit nu pentru ca o iubeai, ci pentru ca o posedai.
A poseda Inseamna control. Control Inseamna putere.
Ea este tandra cu un alt barbat si tu nu poti controla asta. Ingrozitor!
Suferi pentru ca vezi ca se simte bine cu altcineva. De necrezut.
Ea poate fi fericita cu altcineva.

Ce Inseamna asta?

Inseamna ca tu nu ai exclusivitate.
Adica nu ai o valoare speciala.

Ti-ai dat seama, aici suntem pe o problema de autovalorizare si stima de sine.
Daca ai fi sigur de valoarea ta, nu ai avea nevoie de nici o exclusivitate.

In grupurile terapeutice pe care le conduc aceasta problema apare adesea,
cand lansez urmatoarea Intrebare perfida:

“Ai fi de acord ca partenerul tau/partenera ta sa-si petreaca o noapte cu altcineva?”

Raspuns frecvent: Nu.

De ce?

Deoarece doresc exclusivitate sexuala.

“Hai, sa tina de mana pe altcineva, chiar sa se sarute, treaca-mearga, Insa pana la sex!”

Altfel spus, iubirea mea pentru tine este enorma, cata vreme nu ai relatii sexuale cu altcineva.

Intrebare naiva: Daca o iubesti, DE CE nu te bucuri pentru bucuria ei ?
De ce nu te bucuri daca un alt barbat o face fericita, fie si numai In plan erotic?
De ce suferi tu cand el se simte bine cu o alta femeie?
Ce legatura exista Intre suferinta ta si bucuria pe care ea o simte cu altcineva?

Nici o legatura. Tu Iti produci suferinta singur.

Suferinţa ta apare din problemele tale nerezolvate,
pe care aceasta situatie particulara le scoate la lumina.

Este ca o boala pe care o aveai In tine, In stare latenta. Acum ai aflat de ea.
Aceasta boala se numeste gelozie. Ea nu apare din iubire.
Dimpotriva. Iubirea este remediul.

Unii mi-au spus ca, In astfel de situatii, absenta geloziei la partenerii lor ar
fi un semn ca nu le pasa. Nu e deloc asa. Semnul ca nu Ii pasa de tine nu este
absenta geloziei, ci absenta bucuriei.

Daca afirma ca te iubeste, dar nu se bucura cand tu esti satisfacuta,
acesta e un indiciu puternic. Nu Ii pasa de tine, ci de el….
Ce se Intampla cu tine?

Incepi sa suferi. Crezi ca ai un destin blestemat.
Te gandesti la sinucidere, Iti faci programare la psiholog.
Iata confuzia!

Scopul tau a devenit sa joci tenis cu cineva anume.
Ai uitat? Acesta era doar mijlocul. Scopul tau era sa te bucuri.
Ai nevoie de putina claritate. Si flexibilitate!

Tenisul nu este singurul mijloc de care te poti folosi pentru a trai bucuria.
Cu siguranta exista si altele. Cauta sa devii constient de ele.
Te-ai putea bucura jucand tenis de masa, baschet, volei, sah sau oricare alt sport.
Poate Inclinarile tale nu se reduc la domeniul sportiv.
Sunt zeci, daca nu sute de activitati In care te-ai putea angrena.
Sa admitem ca nu ai chiar atata deschidere.

Tu vrei neaparat sa joci tenis. O.K.
Dar de ce te Incapatanezi sa-ti doresti sa joci cu cineva anume?

Sunt mii de alti oameni pasionati de tenis.
Scopul tau este sa te bucuri, jucand tenis.
Daca insisti sa joci cu cineva anume, temporar indisponibil sau neinteresat, ai confundat scopul cu mijlocul.

Noul tau scop a devenit sa joci tenis cu un anumit om.
Ai uitat de adevaratul tau scop. Ai intrat In iluzie.
Daca persoana pe care o doresti ca partener de joc nu te doreste la randul ei
sau te refuza din motive obiective, iar tu nu esti suficient de flexibil pentru
a cauta un nou partener, tot ceea ce vei reusi va fi sa suferi fara nici un sens.

Confuzia dintre mijloc si scop conduce la suferinta inutila, pe cand
atenta discriminare Intre ele conduce la satisfactie si Implinire, nu neaparat lipsite de efort.

Doar ca efortul este util si integrat In satisfactie. In iubire lucrurile stau cam la fel.

Scopul tau este sa iubesti, iar mijloacele de care dispui sunt, sper, variate:
sa protejezi, sa alinti, sa mangai, sa hranesti, sa ai grija, sa apreciezi, sa respecti, sa comunici,
sa lauzi, sa fii atent, sa Incurajezi, sa stimulezi, sa ierti, sa linistesti, sa sfatuiesti, sa mobilizezi, sa ai Incredere, etc.

Hai sa vedem ce se Intampla In viata reala. Tu iubesti si vrei sa o protejezi pe partenera ta.
Cand pleaca de acasa te asiguri ca e bine Imbracata. Nu vrei sa sufere de frig.

Ii faci programare la medicul de familie. Vrei ca ea sa fie sanatoasa.
Nu esti de acord sa zboare cu parapanta. E un sport riscant, stii foarte bine asta.
Nu esti de acord sa mearga la mare cu prietena ei cea mai buna.
Doua femei singure, In plin sezon, cine stie ce se poate Intampla.
Tu nu vrei decat sa o protejezi!

Cand colo, surpriza!

Ea Incepe sa respinga Incercarile tale de a o proteja.
Nu-ti vine sa crezi. Simti ca Iti respinge iubirea. Confuzie!
Ea nu face decat sa respinga o modalitate nepotrivita prin care tu Iti manifesti iubirea.
Dar tu nu-ti dai seama de asta. Suferi.

Ai confundat scopul cu mijlocul.

Scopul tau a devenit protectia, iar genul de protectie pe care Il oferi nu este acceptat.
Tragedie mare. Lucrurile sunt asa de simple! Iubirea este scopul, protectia este un mijloc.

Intreab-o daca vrea sa fie protejata.
Daca vrea, afla cum doreste sa fie protejata si vezi daca Ii poti oferi acel tip de protectie.
Asta-i tot. Daca nu vrea sa fie protejata si tu vrei sa-ti atingi scopul, acela de a-ti exprima iubirea, cauta un alt mijloc!

Hai, putina flexibilitate. Poate are nevoie sa o apreciezi, sa-i recunosti calitatile,
sa-i admiri corpul si hainele. Fa asta si atinge-ti scopul!

Poate nu stii sa-ti exprimi aprecierea.
Poate esti o natura mai critica si vezi mai usor defectele.
Dragul meu, asta e In totalitate problema ta.

Ea te Impiedica sa-ti exprimi iubirea pe care o simti.
Cu alte cuvinte, tu nu suferi pentru ca o iubesti,
ci pentru ca ai anumite probleme nerezolvate care te Impiedica sa-ti exprimi iubirea.

Sa-ti dau un alt exemplu: scopul tau este sa iubesti.
Mijlocul preferat de tine este sa o stimulezi tactil, sa Ii atingi usor corpul,
sa o Imbratisezi si sa faci dragoste cu ea. Multe femei sunt Innebunite dupa asa ceva.

Numai ca partenera ta… refuza contactul Indelungit, nu-i plac mangaierile usoare, vrea mai mult dinamism.

In situatii mai speciale, nu mai resimte o dorinta erotica intensa sau e temporar atrasa de altcineva.

Imi dai voie sa ghicesc cum te simti?
Suferi grozav.

Din iubire, nu-i asa?

Ei bine, suferi, dar nu din iubire.
Dragostea reala nu este niciodata problematica.
Nu genereaza suferinta.

Iubirea reala este bucurie, Implinire, placere, libertate, niciodata chin.

Daca suferi, nu suferi din iubire, ci din ignoranta.
Nu distingi Intre mijloc si scop. Asta In varianta optimista.
Pentru ca In varianta pesimista, In tine nu exista nici un fel de iubire.

Doar dorinta de a poseda sau domina, nevoia de a te folosi de corpul unui alt om ca de un obiect.

Sa revenim. Sa presupunem ca Iti iubesti cu adevarat partenera.
Ce vei face? In primul rand, Ii vei respecta optiunea.

Are o perioada In care nu e prea dinamizata erotic sau e orientata sexual catre un alt barbat.
Poate vrea sa experimenteze, poate vrea putina iesire din rutina, cine stie?

Accepti.

Nu stiai?

Un mijloc splendid de a-ti manifesta iubirea

a pentru un alt om este sa-i respecti libertatea de a alege.
Este un adevarat test In orice fel de relatie (de cuplu, de prietenie, parental-filiala).

Ce Iti da puterea de a-i respecta optiunile?

Iubirea pe care o simti.

Daca Inauntrul tau nu exista suficienta iubire, stii ce vei face?
Vei interfera cu optiunile ei, Incercand sa le schimbi.

Ma refer aici la manipulare, santaj, constrangere, amenintare.

Ai dreptul sa-i comunici cum vezi tu lucrurile.
Acesta nu e amestec In deciziile ei. E doar comunicare.
Intr-un alt caz, Ii respecti decizia. Nu te bagi, cum se spune.

Insa daca suferi, acesta e semnul ca nu o iubeai cu adevarat.
O sa repet asta pana vei arunca nenorocita asta de carte Intrun colt.

Nu exista suferinţa acolo unde exista iubire neconditionata !

Suferinţa apare nu pentru ca iubirea exista, ci pentru ca iubirea NU exista.
Ceea ce exista este agatare, atasament, dominare, gelozie, control, dependenta, frica.
In mai putine cuvinte: identificarea cu Eul. Iubirea adevarata exista acolo unde Sinele a fost revelat.

In opinia mea, nu poti iubi o alta persoana daca, mai Intai, nu te iubesti pe tine Insuti,
iar a te iubi pe tine Insuti nu Inseamna a-ti iubi Eul.
Acesta nu e decat egoism, a te iubi Inseamna a-ti cunoaste si manifesta Sinele,
miezul interior al fiintei tale.

Dar chiar spunand asta, nu simt ca m-am exprimat corect.
Mai degraba e un fel de a te da la o parte din calea iubirii.

Sinele, iubirea – acestea sunt sinonime. De fapt, tu nu faci nimic.

Doar Incetezi a mai fi un obstacol.

Intr-un anumit sens dispari, adica Incetezi a mai crede ca esti un anumit individ, capabil sa iubeasca pe cineva.

Tu nu poti iubi cu adevarat pe nimeni.
Insa poti lasa iubirea sa curga prin tine, sa se Indrepte catre un om,
poate doi sau chiar o colectivitate, daca puterea ei este mare.

Chiar si In aceasta afirmatie este un neadevar. Iubirea curge dar nu spre cineva anume.
Se Intampla ca cineva anume sa fie pe directia ei. Este ceva similar cu parfumul unei flori.

Ea nu a Inflorit pentru o anume persoana, nu urmareste anumiti oameni carora sa le pretinda “Mirositi-ma!”.

Ea doar Isi raspandeste parfumul. Cineva poate fi In preajma si se va bucura. Norocul lui.
Insă bucuria florii nu depinde de existenta acestei persoane
sau de existenta acestor persoane, daca e vorba de un grup.

Floarea se bucura de propriul ei parfum, de faptul ca Il poate raspandi In jur.

Cam asa este si cu iubirea. Iubirea este parfumul fiintei tale.
Si se manifesta Intr-un singur caz: atunci cand ai Inflorit.
Acesta e motivul pentru care mi se pare ca iubirea si meditatia sunt intim conectate.
Ele sunt aspecte ale aceluiasi fenomen, asa cum sunt muntele si valea.
Unde exista munte exista si vale. Tot asa, iubirea nu exista fara meditatie.

Si cand spun meditatie nu ma refer la acele practici adesea chinuitoare,
care Iti cer sa-ti pastrezi mintea focalizata Intr-un singur punct, pana cand fuzionezi cu obiectul meditatiei.

Ma refer la arta de a nu face nimic, adica de a-ti lasa Eul de o parte, tot asa cum Iti lasi picioarele de o parte (adica nu le mai soliciti) si te asezi pe un scaun confortabil.

Din acest punct de vedere, ma simt In mod particular apropiat de budismul Zen, care a Inteles important faptului de a fi una cu propria ta spontaneitate, a te darui cu Incredere fluxului experientei tale, fara a Incerca sa-l controlezi sau sa-l domini.

Credinta ca esti o persoana anume, adica un Eu, divizeaza organismul, pe cand renuntarea la aceasta idee eronata Il unifica.

Astfel, a medita Inseamna a lasa lucrurile sa se Intample, emotiile sa apara,
gandurile sa circule, actiunile sa se desfasoare, fara a mai crede ca tu esti agentul lor.

Oricat de paradoxal ar suna, tu esti abia cand nu mai esti si faci totul abia cand nu mai faci nimic.
Esti Sinele. Tu meditezi cand Intelegi ca ochii vad de la sine,ca urechile aud de la sine
si ca picioarele merg de la sine, nefiind nevoie sa le muti cu mainile.

Daca esti putin mai atent poti Intelege ca totul, de fapt, se Intampla de la Sine,
cu exceptia momentelor cand nu crezi asta si Incerci sa intervii,
tulburand ordinea naturala (sau divina) a lucrurilor.

Cam asta vreau sa spun cand afirm ca iubirea curge de la sine.

Insa pentru a avea aceasta perceptie ai nevoie de o stare meditativa,
adica de o atentie largita si relaxata, care se orienteaza spontan
catre ceea ce o atrage, fara a se agata de nimic.

Ceea ce Iti permite sa nu te agati este Intelegerea ca nu exista nimic de care sa te agati
si ca nu exista nimeni care sa se agate.

Te bucuri sa mirosi floarea si nu mai Incerci In zadar sa mirosi si nasul.

Oamenii care nu se iubesc pe ei Insisi traiesc, fireste, cu deficit de iubire,
un gol pe care Incearca sa-l acopere intrand In relatii unde, cum altfel, se asteapta sa fie iubiti.

Problema este ca celalalt are o asteptare similara.
Din Intalnirea a doua deficite nu are cum sa apara bucuria.
In schimb, apar, din belsug, pretentiile, iritarea, gelozia, senzatia de respingere,
neIncrederea In sine, plictiseala, infidelitatea.

Nu poti oferi ceea ce nu ai.

Daca tu Imi ceri 6 milioane, iar eu cu 6 milioane abia traiesc de pe o luna pe alta, fii sigur ca n-o sa-i primesti.
Daca as castiga 60 de milioane pe luna, ti-as da 6 milioane cu draga inima.
Dar nu-i castig. Altfel spus, nu dispun de atata energie afectiva Incat sa o Impart cu tine.
Dimpotriva, mi-ar prinde bine “o injectie de capital”.

Cam asta se Intampla In multe relatii.
Eu te iubesc, adica am nevoie de tine ca sa-mi acoperi golurile.
Tu ma iubesti In acelasi fel.

Suntem ca 2 masini cu rezervoarele pe jumatate goale,
fiecare visand despre cealalta ca este o benzinarie.

Iubirea adevarata exista In conditii de abundenta.

In tine exista asa de multa dragoste, Incat e vital sa o Impartasesti cu cineva.
Nu pui nici o conditie deoarece nu ai nevoie de nici o conditie.
Este ca si cum ai fi un izvor. Nu spui “Panta aceasta e prea abrupta” sau “Pe aici e prea putina vegetatie”.

Tot ce ai de facut este sa curgi. Apa ta Isi va croi singura malurile.
Celalalt este un receptor. El este deschis catre tine, primind astfel iubirea ta.
Daca el se Inchide, tu vei curge spre altcineva.
Nu Il vei implora, nu vei cadea In genunchi: “Te rog, lasa-ma sa te iubesc”.
Ii respecti decizia si Iti vezi de viata ta.

Iubirea reala ofera libertate, deoarece este o expresie nu a necesitatii, ci a daruirii.

Oriunde libertatea este restransa, nerespectata sau amenintata, iubirea nu este pura..

        Există pentru fiecare dintre noi momente în viață când ne cuprinde nostalgia amintindu-ne de evenimente sau perioade din trecut. De obicei, asemenea momente apar mai des celor ce călătoresc mult și pot fi de-a dreptul copleșitoare atunci când suntem departe de prieteni. De aceea, este important să înțelegem de ce suntem nostalgici și cum putem folosi acest sentiment în folosul nostru.Este vorba despre dor și, în același timp, nesiguranță privitoare la cum o să arate viitorul, amestecată cu puțină speranță și cu determinare. Cam așa arată cocktail-ul emoțional al nostalgiei smile emoticon Chiar dacă foarte mult timp nostalgia a fost privită ca un sentiment negativ, care ne poate abate de la preocupările noastre cotidiene, imaginea psihologilor despre această stare nu este încă fixată. S-a arătat totuși că toată lumea este nostalgică, chiar și copii în vârstă de 5-6 ani, care își amintesc cu nostalgie în special zilele de naștere și vacanțele. Probabil ați avut și voi astfel de amintiri după vacanța la mare cu părinții și probabil că v-ați imaginat cum ar fi fost să vă fi născut la mare, să fi avut plaja doar pentru voi tot timpul anului etc.
Nici nu este de mirare: atunci când îți amintești de clipele frumoase din trecut, îți folosești imaginația și găsești determinarea de a lua legătura cu persoane importante din trecutul tău. Încerci, oarecum, să reînnozi firul destinului și să refaci acele vremuri idilice. În plus, te gândești la tine, la modul în care te-ai schimbat și la direcția în care te îndrepți. De aceea, nostalgia este considerată o stare care încurajează meditația și dezvoltarea psihologică. Așa că nu trebuie să fugiți de acest sentiment atâta timp cât sunteți împăcați cu trecutul vostru.
În cazul unor persoane mai depresive din fire, este posibil ca nostalgia să provoace un fel de „fobie” de prezent care să dea naștere tristeții, însă acastă tristețe nu provine din starea de nostalgie ca atare, ci din neîmpăcarea cu anumite acțiuni ale trecutului. Cu toate acestea, chiar și aceste persoane pot câștiga de pe urma nostalgiei mai multă claritate și cunoaștere de sine prin analizarea rațională a situației și acceptarea stării de lucruri prezentă. Astfel, pe urma nostalgiei putem purta un dialog introspectiv cu noi înșine în care să ne rezolvăm probleme lăsate nerezolvate.De fapt, rolul pozitiv al nostalgiei provine din faptul că ne concentrează mintea asupra momentelor plăcute. Ține doar de noi să aducem în prezent această energie pozitivă a trecutului și să n-o transformăm în depresie sau tristețe. În fond, nostalgia este o consecință normală a faptului că avem cu toții un anumit drum al vieții pe care mergem. Câteodată drumul nostru se întâlnește cu alte drumuri, alte dăți, ele se despart. Important este să păstrăm ceea ce avem mai frumos din călătoria noastră și să ne amintim că viața în sine nu este nimic altceva decât o lungă călătorie fără întoarcere și nostalgia este sentimentul care ne face să realizăm frumusețea acestui drum….. Leoaica tanara iubirea alege dragostea..

Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE